Ion Creanga (n. 1 martie 1837, Humulesti; d. 31 decembrie 1889, Iasi) este unul dintre clasicii literaturii române alaturi de : Mihai Eminescu, I. Slavici si I.L.Caragiale. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, Ion Creanga a intrat în istoria literaturii române, în principal, datorita operei autobiografice Amintiri din copilarie.Data nasterii sale este incerta. Creanga insusi afirma în Fragment de biografie ca s-ar fi nascut la 1 martie 1837 . O alta varianta o reprezinta data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-nascuti din Humulesti, publicata de Gh. Ungureanu. Parintii sai sunt Stefan a lui Petrea Ciubotariul si Smaranda, iar el a mai avut înca sapte frati: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei au murit de copii. Ecaterina a murit în 1893, iar Zahei, Maria si Ileana în 1919. Copilaria lui Creanga este bine cunoscuta datorita Amintirilor din copilarie. În 1847 începe scoala de pe lânga biserica din satul natal. Fiu de taran din Humulesti, este pregatit mai întâi de dascalul din sat, dupa care mama sa îl încredinteaza bunicului sau, David Creanga, care-l duce pe valea Bistritei, la Brosteni, unde urmeaza scoala de acolo. [4] În 1853 este înscris la Scoala Domneasca de la Târgu Neamt, sub numele Stefanescu Ion.[5] Acolo, el îl are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). [6] Dupa dorinta mamei, care voia sa-l faca preot, el este înscris la Scoala catihetica din Falticeni ("fabrica de popi"). Aici, el apare sub numele de Ion Creanga, nume pe care l-a pastrat tot restul vietii. [7] Dupa desfiintarea scolii din Falticeni, este silit sa plece la Iasi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.[8] S-a despartit cu greu de viata taraneasca, dupa cum el însusi sugereaza în lucrarea autobiografica: Colaborati la Wikicitat „Dragi mi-erau tata si mama, fratii si surorile si baietii satului, tovarasii mei de copilarie, cu cari, iarna, în zilele geroase, ma desfatam pe gheata si la sanius, iar vara în zile frumoase de sarbatori, cântând si chiuind, cutreieram dumbravile si luncile umbroase, tarinele cu holdele, câmpul cu florile si mândrele dealuri, de dupa care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârsta a tineretii! Asemenea, dragi mi-erau sezatorile, clacile, horile si toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufletire.” Din 1855 pâna în 1859, Creanga urmeaza cursurile seminarului, iar apoi, luând atestatul, revine în satul natal. Se însoara mai târziu la Iasi, cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinti din Iasi devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).[9] La 19 decembrie 1860 sotia sa naste un baiat, Constantin. În 1864, Creanga intra la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu.[10] Acesta îl aprecia foarte mult, si l-a pus învatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi.[11] Dupa ce timp de 12 ani este dascal si diacon la diferite biserici din Iasi, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece si-a parasit nevasta, a tras cu pusca în ciorile care murdareau Biserica Golia si s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon [12] (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) [13] Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie si din postul de institutor, însa venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. [14] A colaborat la elaborarea a patru manuale scolare. [15] În 1873 se încheie procesul sau de divort, copilul sau de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A cautat o casa în care sa se mute, alegând o locuinta în mahalaua Ticau (bojdeuca)[16] În 1875, îl cunoaste pe Mihai Eminescu, atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui, cu care se împrieteneste. Între 1875 si 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale[17] Între 1883 si 1889 a fost bolnav de epilepsie[18] si a suferit foarte mult la aflarea bolii si apoi a decesului lui Eminescu, si al Veronicai Micle. Ion Creanga moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ticau. Împrietenindu-se cu Mihai Eminescu, a început sa frecventeze întrunirile societatii literare "Junimea" conduse de Titu Maiorescu si a publicat în "Convorbiri literare" diverse povestiri, anecdote si chiar Amintirile. Ion Creanga este unul din marii clasici ai literaturii române care s-au afirmat la Junimea, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. E un scriitor realist care a reusit sa ridice proza româneasca din secolul trecut pe aceleasi culmi pe care Eminescu propulsase limba literara în poezie, valorificând vorbirea omului simplu si ridicând-o la un nivel neegalat pâna astazi. Despre cel mai mare povestitor al românilor, Ion Creanga, care îi urmeaza lui Ion Neculce, s-a spus ca a intrat în literatura cu un substantial fond sufletesc si intelectual de sorginte populara. În acest sens, George Calinescu afirma ca, scriitorul moldovean reprezinta poporul român, însusi, surprins într-un moment de geniala expansiune. În Creanga traiesc credintele, cresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului. Izvorul principal al operelor sale este folclorul românesc.Plecarea amicului sau Mihai Eminescu la Bucuresti, la revista Timpul, unde devine redactor, boala care i se accentueaza, îi adumbresc ultima perioada a vietii. Este vazut, însa rar, la cenaclul lui N. Beldiceanu si colaboreaza sporadic la Contemporanul. În 1887 renunta la învatamânt si solicita pensionarea. La câteva luni de la moartea (la 15 iunie 1889) lui Mihai Eminescu, în 1889, în noaptea de Anul Nou, Creanga se stinge la Iasi, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iasi. Poeta Veronica Micle a murit în acelasi an cu cei doi. Ultimele zile le-a petrecut în bojdeuca din mahalaua Ticau a Iasilor, unde un atac teribil de epilepsie i-a curmat firul vietii. De la Creanga ne-au ramas putine scrieri, publicate postum în doua volume de catre fiul sau.Sursa: Wikipedia,