Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botosani sau Ipotesti, d. 15 iunie 1889, Bucuresti) a fost un poet, prozator si jurnalist român, socotit de cititorii români si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura româna, supranumit si „luceafarul poeziei românesti”.Data si locul nasterii Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însusi si-a trecut data nasterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernauti unde a studiat Eminescu este trecuta data de 14 decembrie 1849. Totusi, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu si poeziile lui (1889) citeaza cercetarile în acest sens ale lui N. D. Giurescu si preia concluzia acestuia privind data si locul nasterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botosani. Aceasta data rezulta din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domneasca) din Botosani; în acest dosar data nasterii este trecuta ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeasi luna. Data nasterii este confirmata de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însa sustine ca locul nasterii trebuie considerat satul Ipotesti.Familia Eminescu Mihai Eminescu este al saptelea dintre cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani români din nordul Moldovei, si al Ralucai Eminovici, nascuta Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti. Primul nascut, Serban (n.1841), studiaza medicina la Viena, se îmbolnaveste de tuberculoza si moare alienat în 1874. Fratele sau, nascut în 1843, Niculae, va contracta o boala venerica si se va sinucide în Ipotesti, în 1884. Iorgu, (n. 1844), a studiat la Academia Militara din Berlin, dar dupa o cariera de succes, moare în 1873 din cauza unei raceli contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se naste în 1845 dar nu supravietuieste prea mult, moare în copilarie. Ilie, n. 1846 a fost tovarasul de joaca al lui Mihai, descris în mai multe poeme. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Maria, n. 1848 sau 1849 traieste doar sapte ani si jumatate. Aglae traieste între 1852 si 1906, a suferit de morbul lui basedow. A fost casatorita de doua ori, a locuit în Ipotesti, si a avut doi baieti, pe Ioan si pe George. Mihai a fost cel de-al saptelea fiu. Dupa el s-au mai nascut în jur de 1854 Harieta, sora mai mica a poetului, cea care l-a îngrijit dupa instaurarea bolii. Matei, n. 1856, este singurul care a lasat urmasi directi. A studiat Politehnica la Praga si adevenit capitan în armata româna. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând sa împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an si jumatate, data nasterii sau a mortii nefiind cunoscute. În termenii geneticii moderne se pare ca toti copiii sufereau de o malformatie congenitala sau aveau probleme genetice. [2] O alta posibila explicatie era ca în secolul al XIX-lea nu existau spitale, doctori, speranta de viata nu depasea 40 de ani, si ca erau frecvente epidemiile de tifos, T.B.C., hepatita, iar pentru sifilis nu exista vreun tratament, boala fiind incurabila pâna la inventarea penicilinei de Alexander Fleming. Copilaria Copilaria a petrecut-o la Botosani si Ipotesti, în casa parinteasca si prin împrejurimi, într-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu natura, stare evocata cu adânca nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind baiet… sau O, ramâi). Între 1858 si 1866, a urmat cu intermitente scoala la Cernauti. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernauti, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dupa care a facut doua clase de gimnaziu. Între 1860 si 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernauti. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru si al 23-lea în cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de tinuta academica. Aron Pumnul l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la româna. A obtinut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latina) si la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematica). Mai târziu a marturisit ca îndepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare. În 16 aprilie 1863 a parasit definitiv cursurile, desi avea o situatie buna la învatatura. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la româna calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanta Pastelui la Ipotesti, nu s-a mai întors la scoala. Promotia 1864 a gimnaziului din Cernauti. În medalion ar putea fi Eminescu În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerului Învatamântului din Bucuresti o subventie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“. În 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 catre gimnaziul din Botosani, i s-a promis ca va fi primit „negresit la ocaziune de vacanta, dupa ce, însa, va îndeplini conditiunile concursului“. Elevul Eminovici a plecat la Cernauti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dadea reprezentatii. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botosani, apoi, peste putin timp, a fost copist la comitetul permanent judetean. La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugamintea ca salariul cuvenit pe luna februarie sa fie înmânat fratelui sau Serban. În 11 martie tânarul M. G. Eminovici a solicitat pasaport pentru trecere în Bucovina. În toamna s-a aflat în gazda la profesorul sau, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situatia lui scolara era de „privatist“. Cunostea însa biblioteca lui Pumnul pâna la ultimul tom. Debut 1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba româna Aron Pumnul. Elevii scot o brosura, Lacramioarele învataceilor gimnazisti (Lacrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare si poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnata M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debuteaza în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-as avea. Iosif Vulcan îi schimba numele în Mihai Eminescu, adoptat si de poet si, mai târziu, si de alti membri ai familiei sale. În acelasi an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 3 dimineata, poetul a murit în sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucuresti. Ziarul Românul anunta ziua urmatoare la stiri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Scoala normala de institutori din Bucuresti.Sursa: Wikipedia,